Link Panther - Aikido Blog (românã)

Pe santierul noului dojo de Aikido din Cluj

2009-05-06T13:47:00.005+03:00

Am fost ieri pe santierul noului edificiu care se construieste pe strada Plopilor, si am inteles si mai mult imensul efort care este in desfasurare acolo. Atat organizatoric si logistic, cat si financiar, efortul este extraordinar, mi-a confirmat si sensei Dorin.
Zeci de oameni efectueaza simultan cam 10-15 operatiuni diferite si totul trebuie sincronizat cat mai bine, astfel incat fluxul tehnologic sa nu fie intarziat, iar pregatirile pentru darea in folosinta a dojo-ului sa se termine in timp util.
Sa nu uitam, saptamana viitoare deja este programat aici un prim stagiu international organizat de FRAA, stagiu condus de shihan Motohiro Fukakusa (7 Dan Aikido Aikikai).

Un politist despre Aikido (ep. 5)

2008-03-18T18:59:00.002+02:00

(Incheiere)

Ascult muzica si ma gindesc cum sa scriu o incheiere pentru acest interviu…
Insa ce anume ar mai fi de spus ?

Linistit si netulburat, Geo isi continua studiul artelor martiale, in felul care ii place, in felul care i se potriveste.
Modest si retras, gradele nu sint pentru el o necesitate, ci un lucru care vine natural, mai devreme sau mai tirziu, o data cu progresul pe Cale. Astfel ca al sau Nidan in Aikido mai asteapta o vreme, probabil nu prea mult.

Secretele sale ? Probabil antrenamentul sustinut… talentul… perseverenta…

Ii multumesc pentru gindurile impartasite, si imi doresc sa fim colegi si peste 20 de ani.

Un politist despre Aikido (ep. 4)

2008-02-25T13:51:00.003+02:00

(Continuarea discutiei cu colegul meu Geo...)

Cum a fost in meciul de “street fighting” ? Au functionat tai-sabaki ?
Dupa cum se vede si din inregistrarea meciului, deplasarile nu au functionat la un nivel suficient, dovada fiind si faptul ca m-am ales cu mana rupta la final, desi pe inregistrare nimic nu lasa sa se vada acest lucru. Cred ca faptul ca nu am stiut sa evit coliziunea directa si m-am opus loviturilor lansate de catre adversar (am parat), in loc sa incerc sa le preiau in alt mod (sa le inmoi cumva) a contat foarte mult. Este si asta o dovada a faptului ca mai am cateva zeci de ani de “lucru”.
Nici cu latura psihica nu am stat prea bine, emotiile coplesindu-ma in valuri.

Daca nu ai fi avut manusi de box, ai fi incercat prize si proiectii ? Ar fi avut efect ?
Nu pot sa spun daca in lipsa manusilor as fi incercat prize si proiectii, poate ca da.
Insa un lucru este cert: fara manusi lupta ar fi fost mult mai scurta, o singura lovitura (sau tehnica) putand fi decisiva.

In ce masura crezi ca antrenamentele de Aikido trebuie sa se apropie de latura spirituala,
si in ce masura de latura realista a luptei ?
Personal cred ca in orice arta martiala, dar mai ales in aikido, practicantul este atras la inceput de forma exterioara a tehnicii, a miscarii.
Cealalta latura a antrenamentului ar trebui sa apara in mod natural, odata cu trecerea timpului.
Dar care este ponderea intre cele doua aspecte (practic doua fete ale aceleiasi monede), asta o stabileste practicantul, din ceea ce simte el in timpul antrenamentelor si din felul cum se reflecta principiile aikido-ului in viata lui de zi cu zi.

Le vei recomanda copiilor tai sa practice Aikido ?
Da, imi doresc, as fi chiar incantat daca copiii mei (fetita si baiat, 8 ani diferenta intre ei) ar pasi pe calea aikido, pentru intreaga gama de beneficii pe care acesta le aduce practicantilor.
Dar din nefericire deocamdata Ada nici nu vrea sa mai auda de saltea (este vina mea, am fortat-o sa practice judo si se pare ca n-a mers), iar piciu' e cam mic, el doar din cand in cand o mai “ameninta” pe sotia mea cu bokken-ul (cand apuca la el prin casa)!

Un politist despre Aikido (ep. 3)

2008-02-12T16:36:00.002+02:00

(Continuarea discutiei cu colegul meu Geo...)

Cind ai auzit de Aikido ?
Dupa ce m-am perindat timp de mai multi ani prin diferite stiluri de arte martiale, in anul 1997 am avut norocul de a cunoaste un om deosebit, pe numele mic Emil, care lucra in acel moment tot in Jandarmerie, cu care am devenit deci coleg.
El a fost cel care m-a atras spre sala de aikido, de la el am auzit pt. prima data despre ARTA MARTIALA ale carei taine incerc sa le deslusesc astazi.
Dar nu fara dificultate m-a adus Emil la sala de aikido. Din momentul (1997) cand mi-a povestit pt. prima data despre aikido si pana am pasit pt. prima oara in sala (la liceul Balcescu) au trecut aproape doi ani, ani in care ma incapatanam sa cred in ideile mele fixe despre ceea ce inseamna arte martiale, continuand sa "arunc" cu picioarele pe sus (tae-kwon-do) si sa particip la competitii.
Departe de mine gandul de a desconsidera cumva tae-kwon-do-ul sau karate-ul (si de-asta am subliniat mai sus ARTE MARTIALE ), dar din nefericire aceste stiluri s-au orientat foarte mult spre latura competitionala, cealalta latura - spirituala (filozofica) - din continutul lor lipsind aproape cu desavarsire, cel putin la salile cunoscute de mine.

Ce te-a atras initial spre practica Aikido ?
Problema mea era ca nu mai gaseam nimic cu continut MARTIAL in antrenamentele pe care le faceam la TKD. Eram in cautarea a "ceva" (nu stiam ce) care sa ma satisfaca din punct de vedere spiritual, fiind intr-o forma fizica buna, dar dezamagit de ceea ce se intampla in salile pe care le frecventam (modul dezorganizat in care se derulau antrenamentele, lipsa uneori a instructorilor din sala in timpul antrenamentelor, goana acestora dupa banii practicantilor, fuga dupa rezultate si medalii cu orice pret, incorectitudinea arbitrilor la competitii, etc.).
Tot Emil a fost cel care mi-a imprumutat cartea "Puterea Armoniei'' a lui John Stevens. Abia dupa ce am parcurs-o cu rasuflarea taiata, m-am hotarat in sfarsit sa intru pe usa salii de aikido, gasind aici o "lume'' noua, cu totul diferita de ceea ce vazusem si practicasem pana atunci.
Inutil sa mai spun ca respectiva carte, o mana cereasca pt. mine la vremea respectiva, am mai citit-o imediat de cateva ori.

Ce beneficii aduce Aikido practicantilor ?
Din putina mea experienta de viata, pot totusi sa fac urmatoarea afirmatie (care poate fi combatuta): exista sentimente si trairi omenesti care nu pot fi explicate in cuvinte; TREBUIE sa treci tu insuti prin anumite stari si situatii ca sa le poti cunoaste cu adevarat. Nu poti sa le intelegi din ceea ce auzi vorbindu-se de catre altii.
Cateva exemple: nu poti sa simti (sa intelegi) ce simte un om care sare cu parasuta pana ce n-ai facut tu insuti acel lucru;
nu poti sa stii ce simte un boxer in ring (eventual si cu tribunele pline) pana n-ai fost tu insuti in acel ring;
nu poti sti ce simte o femeie care naste daca n-ai fost in acea postura niciodata;
nu poti sa stii ce inseamna sa tremuri pt.propriul tau copil daca nu ai fost parinte;
si exemplele ar putea continua.
La fel se intampla si cu aikido: ca sa afli ce beneficii aduce practica aikido-ului, trebuie sa petreci o anumita perioada de timp intr-o sala de aikido, iar beneficiile le vei simti cu timpul, daca bineinteles vei avea suficienta rabdare si vei practica o perioada de timp suficienta pt. ca rezultatele sa le vezi in corpul tau, in mintea ta si in relatiile cu cei din jur.
Mai mult, in urma practicarii aikido-ului, rezultatele vor fi sesizate de catre cei din jurul tau, dar asta, repet, doar in urma practicarii pe o perioada lunga de timp si cu conditia ca abordarea ta sa fie una potrivita, NU sa privesti aikido-ul ca pe o simpla "tranta''.

Cum se impaca Aikido cu Karate si TKD ?
Dupa cum vad eu lucrurile, aikido s-ar putea impaca foarte bine cu karate si taekwondo, daca bineinteles ai dispune de timp si energie suficienta ca sa le practici in paralel. Am citit articole ale unor persoane din alte tari care reusesc sa le imbine, in sensul ca se antreneaza in toate cele trei stiluri de ani buni de zile. La urma urmei, chiar O SENSEI spunea “invata si uita; fa tehnicile o parte din fiinta ta”.

E un subiect la moda discutia despre eficienta Aikido in lupta.
Din punctul tau de vedere, ca practicant de multiple arte martiale,
si luptator experimentat, cit de eficient este Aikido intr-un conflict pe strada ?
Cum anume poti aplica Aikido intr-o lupta fara reguli ?
Nu ma consider un luptator experimentat, dar dupa parerea mea aikido este tot atat de eficient in lupta de strada ca si celelalte stiluri de arte martiale, cu conditia insa de a aborda antrenamentele cu seriozitate (in varful muntelui Fuji duc mai multe carari).
As preciza insa ca, spre deosebire de cele doua stiluri mentionate mai sus (sau de box), pt. a aplica o tehnica de aikido intr-o confruntare de strada ai nevoie probabil de mult mai mult timp petrecut in dojo.
Oricum (cel putin asa vad eu lucrurile) atunci cand te afli intr-o situatie de lupta “reala”, nu vei putea aplica o tehnica “pura” de aikido, ci te vei misca pt. rezolvarea situatiei respective cat vei putea mai bine, fara a te gandi daca executi o tehnica de aikido, karate, etc., asta depinzand foarte mult de circumstantele exacte in care se desfasoara confruntarea (nr. de adversari, loc, etc).
Totusi, consider (unii vor zambi) ca mult mai bine este atunci cand reusesti sa eviti orice fel de confruntare, sau daca nu se poate asta, sa o castigi cu puterea spiritului (sa domini potentialii adversari prin atitudine, spirit neclintit, sau chiar sa-i “faci praf” cu un kiai, sa nu se ajunga la confruntarea fizica).

Ce alte elemente aduce Aikido (spiritual, mental, fizic, moral), in afara de cele legate efectiv de lupta ?
Elementele noi aduse de aikido, in afara de elementul “lupta”, vor putea fi sesizate de catre practicant doar dupa parcurgerea unui timp suficient in dojo, probabil ele facand parte din senzatiile si trairile abordate mai devreme in interviu, pe care imi este greu sa le explic in cuvinte, ele trebuind sa fie parcurse “pe viu” de fiecare “mergator pe cale”.

Ce fel de pregatire fizica faci, in afara antrenamentelor de Aikido ?
In afara de antrenamentele de aikido, incerc sa “tin pasul” cu boxul, printr-un antrenament de sac si palmare odata pe saptamana, eventual cate o alergare (din pacate foarte rar), sper sa intensific inotul (sa nu-l practic doar pe timpul verii), din cand in cand mai “trag de fiare” (macar sa-mi pot porni masina, sau sa nu obosesc ridicand caruciorul cu asta micu').
Tot foarte rar mai exersez loviturile de picior la sac sau in aer (prima dragoste nu se uita niciodata), iar de catva timp am descoperit minunatul IAI-DO (care bineinteles nu e doar pregatire fizica).

Ce te-a determinat sa lupti intr-o gala de "street fighting" ?
Nu ma cunosc inca suficient de bine pe mine insumi, dar cred ca principalul motiv pentru care am luptat in gala de street-fighting (n-a fost prima, dar probabil ultima), a fost acela de a ma testa cu privire la controlul emotiilor intr-o confruntare in care adversarul incerca sa ma manance “de viu” (sa ma faca KO). Pe langa asta, veneam dupa vreo 4-5 ani de practica a boxului si doream intens sa-mi testez cunostintele acumulate, iar in paralel eram foarte dornic de a testa deplasarile (ashi sabaki, tai sabaki) pe care le exersam in dojo (la jandarmi exersam deplasari intre doi saci de box, fara a-i lovi, saci care erau impinsi cu forta si viteza de doi colegi; odata am fost lovit in spate si ceafa de un sac, am fost doborat si mi-am revenit cu greu - excelenta metoda de antrenament, sacul nu te iarta!!!)

Un politist despre Aikido (ep. 2)

2008-02-01T14:43:00.002+02:00

(Prima parte a discutiei cu colegul meu Geo...)

Virsta: 34 ani

Inaltime, greutate: 177 cm, 74 kg

Ce alte arte martiale ai practicat ? intre ce perioade ? Cu ce instructori ? Ce grade ai obtinut ?

In privinta artelor martiale practicate, am inceput antrenamentele acasa (in apartament) si in aer liber prin 1987, dupa admiterea in liceu (in Cluj-Napoca), fiind nascut si crescut in acest oras. Asta se intampla dupa ce timp de vreo 7-8 ani de zile am batut mingea in jurul blocului si chiar pe la vreo cateva cluburi de fotbal din oras.

Am inceput deci cu antrenamente ce se vroiau a fi tae-kwon-do, impreuna cu un coleg de clasa din liceu care practica la Gyuri Maja, alaturi de exercitii de forta (flotari, abdomene, etc.) si exercitii de mobilitate coxo-femurala si de lovituri izometrice cu picioarele. Totusi, cea mai mare parte a timpului imi era dedicata inca fotbalului, asta pana in anul 1990, cand, odata cu legalizarea artelor martiale am renuntat definitiv la fotbal, hotarandu-ma sa practic serios artele martiale.

Motivul principal pt. care m-am dedicat antrenamentelor a fost faptul ca eram mereu umilit de unul dintre colegii de clasa, mai greu decat mine cu vreo 15 kg si care mereu ma provoca, cautand motiv de bataie si in fata caruia ma simteam neputincios (dar caruia-i sunt recunoscator si astazi, pt. ca datorita lui am ales calea artelor martiale).

In anul 1990, m-am inscris prin ianuarie si eu la Gyuri Maja la TKD, imi placea f. mult, dar eram multi in sala si din aceasta cauza nu prea era timp pt. Gyuri si asistentii lui sa se ocupe de practicanti.

M-am mutat deci, dupa doar o luna de practica, la antrenamentele de karate shotokan, care se desfasurau in aceeasi sala, dar in zile si ore diferite. Am gasit aici, la sala lui Sensei Liviu Crisan, un colectiv frumos (in felul lui), iar antrenamentele imi placeau si aici foarte mult, desi tehnicile nu erau atat de spectaculoase ca la TKD.

Paranteza se datoreaza faptului ca, desi ma intelegeam bine cu practicantii, simteam putina invidie din partea lor, mai ales a celor mai vechi. Asta deoarece reuseam in kumite sa le fac fata destul de bine si chiar sa-i inving in ,,careurile'' ce se desfasurau la sfarsit de antrenament, cu toate ca aveau multi ani de practica (in sala) inaintea mea.
Ei, dar ei nu stiau de cat timp ma antrenam eu deja pe-acasa si nici faptul ca ma antrenam inca suplimentar, legat la ochi chiar, intre 1-2 ore pe zi.

Ca sa fiu mai scurt, am practicat la Sensei Liviu Crisan (caruia ii sunt profund recunoscator) timp de un an si jumatate, pana la mijlocul lui 1991, cand in urma examenului de admitere am intrat la Academia de Politie din Bucuresti, insa la "arma'' Jandarmi.

Dupa intrarea in Academia de Politie, timp de 4 ani cat am studiat acolo am avut primele ,,intalniri'' cu full-contact-ul si ni s-au predat cateva notiuni despre autoaparare, continuand in acest timp sa ,,trag de fiare''.

Pe scurt, dupa terminarea academiei, am practicat timp de un an si jumatate tae-kwon-do in Oradea, unde am fost repartizat dupa absolvire, sub indrumarea instructorului de acolo, Tripa Francisc.

Am revenit in Cluj in 1997, continuand sa practic TKD, atat varianta ITF, cat si cea WTF (full-contact), ,,sefi de sala'' fiindu-mi Marius Oltean, Paul Tusa, Florin Ocolisan si altii.

In privinta gradelor(centurilor) obtinute, la Shotokan am ajuns la gradul de 4 kyu (centura albastra), iar in TKD pana la centura verde (nu mai stiu echivalenta carui grad).

Citi ani ai lucrat in Jandarmerie ? Ce grad aveai ?
De citi ani lucrezi in Politie ? Ce grad ai ?
Care era pregatirea de lupta corp la corp in Jandarmerie ?

In Jandarmerie am ,,servit patria'' timp de vreo 10 ani si cateva luni, la care se adauga cei 4 ani din academie, timp in care pregatirea specifica a fost de "jandarm".
Am plecat de la jandarmi la Politie cu gradul de capitan, in Politie echivalent celui de inspector principal, si cu inca un "grad'' foarte mare, dar de uzura psihica, datorat nivelului de stress ridicat (cei care au "facut armata'' probabil intuiesc despre ce este vorba).

Partea buna totusi a fost in Jandarmerie ca mi-am creat, din postura de "mic sef'' ce eram, conditii de a ma antrena, uneori chiar cate 3-4 ore pe zi, existand perioade in care adunam pana la 8-9 antrenamente /saptamana.

Tot in jandarmerie am luat primul contact cu boxul, prin cativa subordonati practicanti ai pugilismului, cu mentiunea ca intensitatea antrenamentelor in arta pugilatului este cu totul deosebita iar nivelul de adrenalina "oferit'' de aceste antrenamente (daca le faci serios) este unul foarte ridicat. Poate ca tocmai de aceea simt din cand in cand nevoia de "a face sacul sa cante'', impreuna cu cate un antrenament la palmare.

In privinta pregatirii de lupta corp la corp in Jandarmerie ma abtin sa fac vreo apreciere, oricum nivelul de pregatire al fiecarui jandarm depinzand de seriozitatea cu care este abordata pregatirea.

Un politist despre Aikido (ep. 1)

2008-01-30T16:54:00.000+02:00

Geo este unul dintre colegii mei de la dojo.
Un tip de preferinta tacut, linistit, dar vesel cind il provoci si cu o atitudine pozitiva tot timpul.
34 de ani, inaltime medie, suplu, dar foarte atletic in acelasi timp.
De la distanta nu lasa sa se ghiceasca vastul bagaj de cunostinte si experienta pe care il poseda.
Absolvent al Academiei de Politie, 10 ani in Jandarmerie, capitan de jandarmi.
Transferat apoi la Politie, unde lucreaza si in prezent.
20 de ani de practica a artelor martiale.
Practicant de Taekwondo, Karate, box, Aikido si Iaido.
Competitii, gale de street-fight.
Practica Aikido de 8 ani.

Am purtat cu el o lunga ‘convorbire’, timp de mai multe saptamini, si am sa public pe blog cele discutate, in mai multe ‘episoade’.
(Va urma…)

Videoclip cu maestrul Hiroshi Isoyama pe Youtube

2007-12-19T14:19:00.000+02:00

Aspru si dur.
Demonstreaza potentialul martial al Aikido.
A fost multa vreme elevul lui O-sensei la Iwama.
Actualmente este instructor sef la dojo-ul construit de O-sensei la Iwama, numit in prezent Ibaraki-Shibu Dojo.

Din Enciclopedia de Aikido (Aikido Journal):

ISOYAMA, HIROSHI
Nascut la 14 January 1937, in prefectura Ibaraki.
8th dan Aikikai.
Aikikai Shihan.
A inceput studiul Aikido in iunie 1949, devenind uchi-deshi (elev intern) la Iwama Dojo, pe cind era elev de gimnaziu.
Cunoscut pentru tehnica sa puternica.

Exista si un interviu foarte interesant cu Isoyama Shihan pe Aikido Journal.
(Link catre interviu aici…)

Extras din interviu:
“Deoarece multi dintre studentii dvs. din cadrul Politiei Militare americane trebuie sa fi fost fizic mult mai mari decat dvs., a fost nevoie sa gasiti modalitati noi pentru a face tehnicile sa functioneze asupra lor ?

Desigur ca a trebuit. Practica cu oameni de acest fel este complet diferita fata de lucrul cu oameni mai mici decat tine.
Pina si a face ikkyo impotriva unui oponent mult mai mare este foarte dificil, in special in ceea ce priveste felul in care trebuie sa intri si timing-ul pe care trebuie sa-l folosesti.
Antrenamentul cu astfel de persoane a fost o experienta excelenta, din care am invatat multe.
Tehnicile mele kata guruma si ganseki otoshi, de exemplu, au aparut pe cind incercam sa predau koshi nage.
Cind am incercat sa fac koshi nage unora dintre barbatii mai inalti, am observat ca ei puteau sa paseasca pur si simplu peste mine; indiferent cum am incercat tehnica, nu am reusit sa-i proiectez, din cauza ca diferenta de inaltime insemna ca nu reuseam sa-mi pozitionez soldurile intr-o pozitie buna in fata lor.
Atunci mi-a venit ideea sa incerc sa-i trec peste umeri, in loc sa-i trec peste solduri, si asa am inceput sa folosesc acele tehnici. Nu incercam sa fiu dur sau spectaculos, incercam doar sa fac tehnicile sa functioneze. Nevoia este mama inventiilor!”

Mokuso corect

2007-12-10T17:13:00.000+02:00

In limba japoneza, ‘mokuso’ inseamna ‘meditatie’.
Imi pun intrebarea: cum anume trebuie executat mokuso corect ? Care este atitudinea fizica si mentala, care este pozitia ?

Desi “mokuso” inseamna “meditatie”, practica mokuso inaintea antrenamentelor de arte martiale se refera la citeva secunde de “curatire” a mintii de gindurile din timpul zilei, pentru o mai buna concentrare asupra antrenamentului.
La sfirsitul antrenamentului, mokuso ne calmeaza si ne permite sa ne reconectam cu lumea exterioara dojo-ului, cu problemele de zi cu zi.

Mokuso calmeaza mintea (prin eliminarea excesului de ginduri, variate si neavind legatura cu antrenamentul) si corpul (printr-o postura nemiscata, mentinuta pentru o scurta perioada).

Pozitia este de obicei seiza (sezind pe genunchi), cu palmele in fata Centrului. Palmele pot alcatui o sfera, mina stinga deasupra miinii drepte, iar degetele mari atingindu-se la virf unul de altul.

Referitor la pozitia miinilor, iata un pasaj interesant din Aikidoka Magazine:
(Link catre articol aici.)
“In Aikido, se aseaza de preferinta mina stinga deasupra miinii drepte, respectind astfel importanta mai mare pe care japonezii o acorda partii stingi, care reprezinta pentru ei sufletul, spiritul, viata, spre deosebire de partea dreapta, care reprezinta corpul fizic, substanta materiala, caracterul efemer al vietii.
Acest aspect poate fi remarcat si la kamiza traditional, care este alcatuit intotdeauna in partea dreapta dintr-un arbore batrin sau din ceva care reprezinta impermanenta materiei.
In acord cu acest concept, se intra pe tatami cu piciorul sting, si se iese cu piciorul drept.”

Ce facem in rastimpul in care sintem asezati pentru mokuso ?

Profesorul Peter Goldsbury relata mai demult intr-o discutie pe forumul de la E-Budo despre invataturile pe care le-a primit de la unii mari maestri cu care studiaza (sau a studiat, deoarece maestrul Arikawa a parasit intre timp aceasta lume):
(Link catre discutie aici. )
“Doi dintre cei mai eminenti profesori de Aikido pe care ii am au explicat despre ‘mokuso’.
Arikawa Sadateru Sensei, de exemplu, se concentreaza asupra seiza: in liniste, te concentrezi sa iti cobori centrul spre pamint.
Tada Hiroshi Sensei se concentreaza asupra respiratiei. Dupa un antrenament intens, in liniste iti aduci kokyu inapoi intr-o stare de calm.
Pentru mine, ambele modalitati au acelasi scop de ansamblu.”

Cu alte cuvinte, ne concentram asupra unui singur lucru simplu, astfel incit sa stergem celelalte ginduri din minte.

Ca o concluzie:
Mokuso este o scurta meditatie care se face la inceputul si la sfirsitul antrenamentului.
Are scopul curatirii mintii de o multitudine de ginduri, pentru a ne permite sa ne reumplem si armonizam cu ceea ce urmeaza (antrenamentul, respectiv viata de zi cu zi).
In Aikido, mokuso se practica in seiza, cu miinile impreunate in fata Centrului.
In timpul mokuso, mintea se concentreaza asupra unui singur lucru simplu, cum ar fi Centrul sau respiratia.

Stagiu cu Fujita sensei la Cluj

2007-12-05T17:25:00.000+02:00

Zilele trecute a avut loc la Cluj stagiul traditional de iarna de Aikido al FRAA, stagiu condus de shihan Masatake Fujita.
Deoarece a avut loc in orasul meu de resedinta, mi-a fost mai usor sa particip, de obicei mergind la antrenamente direct de la serviciu, si apoi reintorcindu-ma tot acolo.
Adevarul este ca de cind s-au nascut copiii, nu am prea fost plecat la stagii in alte localitati, deoarece juniorii sint inca prea mici ca sa fie usor de ingrijit de o singura persoana.

La primul antrenament din prima zi de stagiu, am fost Uke pentru Fujita sensei.
Mi-a placut foarte mult, dar a fost un lucru destul de solicitant. (In special s-a resimtit spatele meu greu incercat de-a lungul timpului...)
Am constatat nemijlocit ca sensei se tine foarte bine la cei 70 de ani.
Tehnica sa este precisa si foarte energica, iar deplasarile sint economice si eficiente, “pe metru patrat”, adica pasi putini, pe suprafata foarte mica.

La stagiu au participat circa 100 de aikidoka din Romania, Moldova si Serbia.
In doua seri consecutive, Fujita sensei a sustinut prelegeri foarte instructive, presarate cu multe raspunsuri la intrebarile auditoriului.

Felicitari colegului meu Marius pentru examenul de Shodan foarte reusit !

Urmatorul stagiu in Romania al lui Fujita sensei: in iulie 2008, probabil la Arad.

Shoji Seki

2007-11-19T15:20:00.000+02:00

Un videoclip cu unul dintre maestrii mei preferati: Shoji SEKI, 7 Dan Aikido Aikikai, Hombu Shihan.
Shoji Seki este in prezent Instructor Sef (“Shihan Bucho”) al Hombu Dojo.
Filmarea este facuta cu prilejul celei de-a 44-a Demonstratii Anuale de Aikido organizata de Aikikai la Tokyo, in anul 2006.

Aceasta este o demonstratie in care shihan Seki lucreaza mai lin, didactic, la viteza redusa, cu multa grija pentru Uke.
Totusi, se poate observa ca este taios ca o katana, limpede, precis, exact, clar.

si din alt unghi:

Din Enciclopedia de Aikido oferita de Aikido Journal:
SEKI, SHOJI
Nascut la 6 martie 1950, in prefectura Yamagata (Japonia).
7 Dan Aikikai
Aikikai Shihan
A inceput sa practice Aikido in 1969 la Tokyo.
A devenit instructor profesionist la Aikikai Hombu Dojo in 1973.
A calatorit in numeroase tari, conducand stagii de Aikido.

A fost discipol al lui Kisshomaru Ueshiba Doshu.

Maestrul Seki a fost de doua ori in Romania, in 1996 si 1997, cind a sustinut stagii memorabile, organizate de sensei George Raicu.
Mi-l amintesc si acum pe sensei Seki in postura de Uke pentru citiva (norocosi) participanti la stagiu.

Si o intimplare de la Hombu Dojo:
Ma aflam acolo acum citiva ani, participind zilnic la un antrenament si privind/studiind de pe margine inca 1-2 antrenamente suplimentare.
La ora regretatului maestrului Arikawa, respectul aratat acestuia de catre practicanti era deosebit. Toata lumea aliniata strict, liniste perfecta. Eu, in spate, pe podeaua de lemn care marginea tatami, in seiza. Nu e prea placut sa stai in genunchi pe lemn mai multe minute.
Dupa salutul ceremonial, antrenamentul incepe, iar eu ma asez cu picioarele incrucisate. Greseala!
Tinarul instructor Teijyu Sasaki vine la mine si imi indica sa stau in seiza si pe parcursul antrenamentului. Oops!
Dupa minute bune in care am stat in genunchi, Sasaki a revenit la mine si a zis “Ok, stai in seiza doar cind maestrul explica tehnicile si toata lumea e asezata. In rest, poti sa sezi cu picioarele incrucisate.”

Intr-o alta zi, asistam la ora maestrului Seki.
Ca sa nu repet greseala anterioara, stateam in seiza, cu stoicism, pe podeaua de lemn.
Maestrul Seki m-a vazut inca de la inceput, si cu primul prilej a venit la mine si mi-a cerut sa nu stau in genunchi, ci asezat. (Ce usurare !)
Acesta este un motiv in plus pentru care imi place maestrul Seki. :)

Cautind alte informatii despre shihan Seki, am gasit acest topic de pe Forumul de la Aikido Journal, din care spicuiesc doua extrase sugestive despre maestrul japonez:

“Foarte rapid, foarte precis, foarte politicos, foarte tehnic, foarte circular.”
Tony Rodrigues, Sao Paulo (Brazil)

“Foarte rapid si taios, fara chestiuni inutile sau miscari in plus.
Impreuna cu dl. Hayato Osawa, dl. Seki reprezinta intr-adevar ‘curentul principal’ de la Hombu Dojo, in sensul ca principala influenta in antrenamentul lor a venit de la raposatul Kisshomaru Ueshiba si de la Kisaburo Osawa.”
Peter Goldsbury, Hiroshima (Japan)

Cele mai importante persoane din Aikido-ul romanesc

2007-11-08T17:05:00.000+02:00

Pentru cei care sint mai noi pe tarimul Aikido, vreau sa amintesc aici pe citiva dintre conationalii nostri care in decursul anilor au contribuit la aparitia si dezvoltarea Aikido in Romania.
I-am ales dupa urmatoarele criterii: fie au fost pionieri in acest domeniu, fie au fost sau sint conducatori ai unor organizatii de Aikido importante, prin intermediul carora Aikido a fost difuzat spre marea masa a practicantilor.
A trebuit sa ma limitez la cunostintele pe care le detin, si imi cer scuze celor care au fost omisi, desi ei sunt poate de acelasi calibru cu cei amintiti mai jos.

In ordine oarecum cronologica:

Nicolae Gothard Bialokur
(63 ani, Lausanne – Elvetia)
Unul dintre pionierii artelor martiale in Romania.
A format prima grupa de studiu al Aikido acum 30 de ani, in 1977, la Bucuresti.
A publicat o carte despre Aikido.
Traieste in prezent in Elvetia si continua sa practice Budo.

Serban Derlogea
(70 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1977 cu Nicolae Gothard Bialokur.
Alaturi de Dan C. Ionescu si George Raicu, este unul dintre promotorii Aikido in Romania inainte de 1989 si dupa.
A publicat doua carti despre Aikido.
Preda si in prezent Aikido si Taijiquan la un dojo din cadrul Universitatii Bucuresti.
Detine gradul 5 Dan Aikido.
Website: www.derlogea.ro

George Raicu
(46 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1977 cu Nicolae Gothard Bialokur.
S-a remarcat ca promotor al Aikido in Romania dupa 1989.
Este presedinte al organizatiei Aikikai Romania.
Detine gradul 5 Dan Aikido Aikikai, conferit de shihan M. Fujita.
Website: www.aikikairomania.ro

Dan Corneliu Ionescu
(65 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1979 cu Nicolae Gothard Bialokur.
Este unul dintre promotorii Aikido in Romania inainte de 1989 si mai ales dupa 1989.
A publicat doua carti despre Aikido.
Este presedintele Federatiei Romane de Aikido si presedintele Confederatiei Europene de Aikido.
Detine gradul 8 Dan Aikido.
Website: www.aikido.ro

Nicolae Mitu
(33 ani, Bucuresti)
Unul dintre cei mai vechi elevi ai lui George Raicu.
Studiaza Aikido de la inceputul anilor ’90.
A fost presedintele Federatiei Romane de Aikido Aikikai, organizatie desprinsa in 1999 din Aikikai Romania.
In prezent este directorul tehnic al organizatiei Centrul Roman de Aikido Aikikai.
Detine gradul 4 Dan Aikido Aikikai, conferit de shihan M. Fujita.
Website: www.aikido-aikikai.ro

Dorin Marchis
(39 ani, Cluj-Napoca)
Un vechi elev al lui George Raicu.
Studiaza Aikido de la inceputul anilor ’90.
Este presedintele Fundatiei Romane de Aikido Aikikai.
Detine gradul 4 Dan Aikido Aikikai, conferit de shihan M. Fujita.
Website: www.aikikai.ro

I-as mai mentiona si pe Ioan Grigorescu, Viorel Dan, Iulian Perpelici, Adrian Bunea, care au o indelungata activitate si au contribuit atit didactic cit si organizatoric la cresterea in valoare a Aikido in Romania.

Daca am gresit unele date, va rog sa iertati si sa ma corectati.

Primul meu examen de grad la Aikido

2007-11-02T17:42:00.000+02:00

S-a petrecut in aprilie 1994.
Studiam Aikido de vreo 6 luni, la clubul Universitatea Cluj. Instructor imi era Ioan Barbos, care pe atunci avea gradul 2 Kyu. Antrenamentele se tineau in sala de Judo de la Facultatea de Chimie din Parcul Mare.
Clubul era afiliat la Uniunea Romana de Aikido (URA), condusa de dl. Dan Ionescu.

URA desfasura sistematic stagii nationale de week-end in Bucuresti, la fiecare 3 luni.
La stagiul din aprilie 1994, am participat din Cluj un grup de vreo 10-12 practicanti.
Inainte de stagiu, imi amintesc ca am fost pre-testati in vederea examenului de grad de catre instructorul nostru, Nelutu Barbos, pentru ca vroia sa se asigure ca nu ne vom face de râs.

Toate bune si frumoase, am ajuns la Bucuresti dupa 8 ore cu trenul si ne-am cazat la un hotel ponosit de o stea de la Gara de Nord, cite 4 in camera. Apoi am participat la antrenamentele din cadrul stagiului, care aveau loc la Ecran Club.
Antrenamentele erau conduse de sensei Dan Ionescu, pe atunci 4 Dan, asistat de sensei Ioan Grigorescu, pe atunci 2 Dan. Si acum imi amintesc cum m-au impresionat Ukemi (rostogolirile) d-lui Grigorescu, foarte line si silentioase.

La final au fost examinarile, unde majoritatea clujenilor am fost testati pentru 5 Kyu, fiind incepatori.
Insa ceva s-a intimplat in ziua sau zilele dinaintea examenului, au existat discutii legate de grupul din Cluj, posibil niste divergente intre dl. Ionescu si Nelutu Barbos, nu mai stiu exact, pentru ca nu am fost implicat.
Cert este ca la examinare dl. Ionescu era foarte iritat. Din examenul meu nu imi amintesc decit ca am demonstrat Ukemi (rostogoliri) si Katate-Dori Shiho-Nage. Trebuie sa mai fi fost ceva, poate Ikkyo, dar nu tin minte.

Verdictul a fost drastic: toti clujenii au fost picati la examen, cu exceptia lui Mihai A., promovat de la 5 Kyu la 4 Kyu.
A fost neplacut pentru noi, atunci, pentru ca nu ni s-a parut ca am fi gresit ceva flagrant pentru acel nivel minim pentru care eram testati. Convingerea mea este ca dl. Ionescu a fost exagerat de intransigent cu noi, pe fondul atmosferei negative create din motive pe care nici acum nu le cunosc. A dorit sa dea o lectie cuiva, dar in final nu stiu cine si ce lectie a invatat din aceste intimplari.

Ulterior, am mai fost examinat de doua ori de dl. Ionescu, fara nici o problema: 5 Kyu in noiembrie 1994 si 4 Kyu in aprilie 1995.

Cind esti “tanar” in Aikido, dai o importanta mai mare gradelor. De aceea orice esec la examen il resimti mai puternic atunci. Acum, imi dau seama ca gradele nu sint atit de importante precum practica si experienta.
Iar daca practici Aikido pentru o viata, atunci este vreme destula si pentru grade.

Unde sint ei acum ?

Dan Ionescu conduce si in prezent fosta Uniune Romana de Aikido, numita acum Federatia Romana de Aikido.
El este totodata presedintele Confederatiei Europene de Aikido (CEA), o organizatie independenta nu foarte mare, cuprinzind cluburi din Franta, Romania si Marea Britanie. CEA s-a format in jurul maestrului francez Daniel Brun, fost elev al lui Tadashi Abe.
In cadrul CEA, Daniel Brun are gradul 9 Dan, iar Dan Ionescu 8 Dan.
FRA numara in prezent 15 dojo-uri, iar in total CEA numara 43 de dojo-uri (Franta 25, Romania 15, Marea Britanie 3).

Ioan Grigorescu s-a desprins din organizatia d-lui Ionescu in urma cu citiva ani si pastreaza o mica organizatie independenta, cuprinzind citeva dojo-uri. Detine gradul 5 Dan acordat de Dan Ionescu.

Ioan Barbos a renuntat la Aikido acum citiva ani si preda Judo, prima sa dragoste. Din cite stiu, este asistent la Facultatea de Educatie Fizica si Sport a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj.

Mihai A. a fost intre 1994 si 1995 primul instructor al dojo-ului nostru, actualmente numit Dojo “Musubi” Cluj. Mihai nu mai practica Aikido cam din perioada 1997-2000, daca bine imi amintesc.

Videoclip cu shihan Miyamoto pe Youtube

2007-10-31T18:21:00.000+02:00

Am gasit pe Youtube un videoclip de 4 minute, avindu-l ca protagonist pe Tsuruzo Miyamoto, shihan al Aikikai Hombu Dojo.
Videoclipul contine demonstratia lui Miyamoto shihan din cadrul celei de-a 44-a demonstratii anuale a Aikikai, desfasurata la Tokyo in anul 2006 (cred).

Este unul dintre maestrii al caror Aikido imi place in mod deosebit.
Tehnici inlantuite fin, dar foarte energic.
Uke este adus la marginea prapastiei si mentinut acolo.
O frumoasa arta a dezechilibrului…

Prima data l-am vazut pe Miyamoto shihan la Aikikai Hombu Dojo, in 2002.
Mi s-a parut foarte interesanta abordarea sa, in care Uke este adus la limita echilibrului si lasat sa spere ca s-ar putea reechilibra, lasat sa se lupte pentru echilibrul sau, dar controlat in permanenta astfel incat sa nu reuseasca sa se redreseze.

Din Enciclopedia de Aikido oferita de Aikido Journal:

“MIYAMOTO, TSURUZO
Nascut la 3 martie 1953 la Fukuoka, Kyushu.
7 Dan Aikikai.
Aikikai shihan.
A studiat pentru prima oara Aikido cu Morito Suganuma.
A practicat la Aikikai Hombu Dojo intre 1975-1979 ca instructor asistent sub tutelajul lui Kisshomaru Ueshiba.
In prezent instruieste la Aikikai si calatoreste in strainatate pentru a sustine stagii.”

Din pacate, nu am mai gasit alte informatii sau filme despre el.

14 ani de Aikido

2007-10-29T15:56:00.001+02:00

In 14 ani de practica Aikido am vazut multe.

Desigur, 14 ani nu sint neaparat multi. Exista nenumarate persoane care practica o arta martiala de mai multi ani decit acesti 14 ani ai mei.

14 ani sint multi *pentru mine*.

Pe de o parte, imi dau seama ca nu mai este mult pina cind voi spune ca am practicat Aikido jumatate din viata mea. (De fapt mai sint 7 ani pina atunci, in fine, nu e chiar atit de putin… Din aceste informatii se poate deduce ce virsta am acum, la ce virsta am inceput sa practic Aikido si ce virsta voi avea in momentul cind voi fi ajuns sa practic Aikido jumatate din viata mea.)

Pe de alta parte, in cei 14 ani m-am transformat foarte mult.
Inclin sa cred ca mare parte din transformare se datoreaza Aikido-ului. Si *sper* ca aceasta transformare de-a lungul anilor sa fie o evolutie, o transformare in bine.

Aikido-ului ii datorez mult.

De exemplu, cel mai important lucru: *familia mea* o datorez Aikido-ului.
Cind o tinara doctorita a venit la dojo acum 6 ani si jumatate, interesindu-se de cursuri de Aikido pentru una din nepoatele sale, probabil nu banuia ca instructorul cu care a vorbit atunci ii va deveni sot, iar familia lor se va imbogati in curind cu doi copii frumosi.

In cei 14 ani, am intilnit foarte multi practicanti de Aikido.
Aikido, ca si alte arte martiale, “ruleaza” multi oameni. Multi vin, multi pleaca in decursul timpului, putini ramin.
Sa ne gindim doar la “distributia” celor care calca pragul unui dojo.
80% practica mai putin de un an, pina cind renunta.
10 % practica intre 1 an si 2 ani.
5% practica intre 2 ani si 3 ani.
Doar 5% practica mai mult de 3 ani.
(Bine, aceste procentaje le-am “stabilit” ad-hoc, probabil realitatea este diferita, dar nu cu mult.)

Dar impresia pe ansamblu este ca la Aikido intilnesti multi oameni, iar pentru mine multi dintre oamenii intilniti la Aikido au capatat o importanta deosebita in viata mea. Fie ca mi-au devenit prieteni, colegi de munca sau parteneri de afaceri, ma bucur sa-i cunosc, si asta se datoreaza Aikido-ului.

Sa nu credeti insa ca sint promotorul Aikido-ului ca si fenomen social.
Multi blameaza acest aspect, al socializarii prin intermediul Aikido. Ei spun ca Aikido este o arta martiala, nu un loc de intilnire cu prietenii. Probabil ca unii cred ca socializarea iti poate deturna atentia de la martialitatea antrenamentului.
Poate fi adevarat, nu zic nu.
Insa socializarea are multe elemente asemanatoare cu acel “blending” din tehnica de Aikido, acel “blending” mult pomenit si cautat.
Eu cred ca socializarea, indiferent unde o faci si sub ce forma, *este* “blending”, deci socializarea *este* pe Calea Aikido, si nu pe lînga.
Evident, cu conditia de a nu stirbi deloc concentrarea si aviditatea de a practica elementele tehnice si martiale ale Artei.

Revenind la cei 14 ani care au trecut…
Privind in urma, mi-ar placea nespus sa-i retraiesc, sa trec din nou prin fazele de invatare si nivelurile de experienta prin care am trecut, sa redescopar Aikido de la zero, sa reintilnesc toti oamenii si sa revizitez toate locurile.
Doar daca nu ma loveste o amnezie totala, am sa ma multumesc sa redescopar in fiecare zi din aspectele frumoase si marunte ale Artei, si desigur sa descopar in continuare misterele si destinatiile pe care ni le predestineaza Calea.

Si mai sper ca, intr-o vreme, sa ajung sa redescopar Aikido prin ochii copiilor mei.

Aikido si Fulgerul Blogular

2007-10-25T18:34:00.000+03:00

Toata lumea face bloguri…
Uite ca in final m-a lovit si pe mine “Fulgerul Blogular”, si am decis ca mi-ar placea si mi-ar fi util sa am si eu propriul blog.
Si cum subiectul despre care mi-as dori cel mai mult sa scriu este Aikido, iata-ne aici.

Exista bloguri despre Aikido ?
Da, sint multe, am gasit citeva interesante, si continui sa caut si sa le triez.
Nu am gasit inca bloguri *romanesti* despre Aikido, sau bloguri despre Aikido scrise de romani, indiferent in ce limba.
Daca stiti vreunul, dati-mi de veste.

Sint curios cit de des voi reusi sa scriu. Asta tine atit de factori externi (ce alte probleme am de rezolvat), cit si de factori interni (capacitatea mea de concentrare, vointa, eficienta in managementul timpului).
Cu alte cuvinte, e un bun exercitiu de auto-organizare si de comunicare.

Asadar, stati pe aproape !