Am gasit pe Youtube un videoclip de 4 minute, avindu-l ca protagonist pe Tsuruzo Miyamoto, shihan al Aikikai Hombu Dojo.
Videoclipul contine demonstratia lui Miyamoto shihan din cadrul celei de-a 44-a demonstratii anuale a Aikikai, desfasurata la Tokyo in anul 2006 (cred).
Este unul dintre maestrii al caror Aikido imi place in mod deosebit.
Tehnici inlantuite fin, dar foarte energic.
Uke este adus la marginea prapastiei si mentinut acolo.
O frumoasa arta a dezechilibrului…
Prima data l-am vazut pe Miyamoto shihan la Aikikai Hombu Dojo, in 2002.
Mi s-a parut foarte interesanta abordarea sa, in care Uke este adus la limita echilibrului si lasat sa spere ca s-ar putea reechilibra, lasat sa se lupte pentru echilibrul sau, dar controlat in permanenta astfel incat sa nu reuseasca sa se redreseze.
Din Enciclopedia de Aikido oferita de Aikido Journal:
“MIYAMOTO, TSURUZO
Nascut la 3 martie 1953 la Fukuoka, Kyushu.
7 Dan Aikikai.
Aikikai shihan.
A studiat pentru prima oara Aikido cu Morito Suganuma.
A practicat la Aikikai Hombu Dojo intre 1975-1979 ca instructor asistent sub tutelajul lui Kisshomaru Ueshiba.
In prezent instruieste la Aikikai si calatoreste in strainatate pentru a sustine stagii.”
Din pacate, nu am mai gasit alte informatii sau filme despre el.
miercuri, 31 octombrie 2007
luni, 29 octombrie 2007
14 ani de Aikido
In 14 ani de practica Aikido am vazut multe.
Desigur, 14 ani nu sint neaparat multi. Exista nenumarate persoane care practica o arta martiala de mai multi ani decit acesti 14 ani ai mei.
14 ani sint multi *pentru mine*.
Pe de o parte, imi dau seama ca nu mai este mult pina cind voi spune ca am practicat Aikido jumatate din viata mea.
Pe de alta parte, in cei 14 ani m-am transformat foarte mult.
Inclin sa cred ca mare parte din transformare se datoreaza Aikido-ului. Si *sper* ca aceasta transformare de-a lungul anilor sa fie o evolutie, o transformare in bine.
In cei 14 ani, am intilnit foarte multi practicanti de Aikido.
Aikido, ca si alte arte martiale, “ruleaza” multi oameni. Multi vin, multi pleaca in decursul timpului, putini ramin.
Sa ne gindim doar la “distributia” celor care calca pragul unui dojo.
80% practica mai putin de un an, pina cind renunta.
10 % practica intre 1 an si 2 ani.
5% practica intre 2 ani si 3 ani.
Doar 5% practica mai mult de 3 ani.
(Bine, aceste procentaje le-am “stabilit” ad-hoc, probabil realitatea este diferita, dar nu cu mult.)
Dar impresia pe ansamblu este ca la Aikido intilnesti multi oameni, iar pentru mine multi dintre oamenii intilniti la Aikido au capatat o importanta deosebita in viata mea. Fie ca mi-au devenit prieteni, colegi de munca sau parteneri de afaceri, ma bucur sa-i cunosc, si asta se datoreaza Aikido-ului.
Sa nu credeti insa ca sint promotorul Aikido-ului ca si fenomen social.
Multi blameaza acest aspect, al socializarii prin intermediul Aikido. Ei spun ca Aikido este o arta martiala, nu un loc de intilnire cu prietenii. Probabil ca unii cred ca socializarea iti poate deturna atentia de la martialitatea antrenamentului.
Poate fi adevarat, nu zic nu.
Insa socializarea are multe elemente asemanatoare cu acel “blending” din tehnica de Aikido, acel “blending” mult pomenit si cautat.
Eu cred ca socializarea, indiferent unde o faci si sub ce forma, *este* “blending”, deci socializarea *este* pe Calea Aikido, si nu pe lînga.
Evident, cu conditia de a nu stirbi deloc concentrarea si aviditatea de a practica elementele tehnice si martiale ale Artei.
Revenind la cei 14 ani care au trecut…
Privind in urma, mi-ar placea nespus sa-i retraiesc, sa trec din nou prin fazele de invatare si nivelurile de experienta prin care am trecut, sa redescopar Aikido de la zero, sa reintilnesc toti oamenii si sa revizitez toate locurile.
Doar daca nu ma loveste o amnezie totala, am sa ma multumesc sa redescopar in fiecare zi din aspectele frumoase si marunte ale Artei, si desigur sa descopar in continuare misterele si destinatiile pe care ni le predestineaza Calea.
Si mai sper ca, intr-o vreme, sa ajung sa redescopar Aikido prin ochii copiilor mei.
Desigur, 14 ani nu sint neaparat multi. Exista nenumarate persoane care practica o arta martiala de mai multi ani decit acesti 14 ani ai mei.
14 ani sint multi *pentru mine*.
Pe de o parte, imi dau seama ca nu mai este mult pina cind voi spune ca am practicat Aikido jumatate din viata mea.
Pe de alta parte, in cei 14 ani m-am transformat foarte mult.
Inclin sa cred ca mare parte din transformare se datoreaza Aikido-ului. Si *sper* ca aceasta transformare de-a lungul anilor sa fie o evolutie, o transformare in bine.
In cei 14 ani, am intilnit foarte multi practicanti de Aikido.
Aikido, ca si alte arte martiale, “ruleaza” multi oameni. Multi vin, multi pleaca in decursul timpului, putini ramin.
Sa ne gindim doar la “distributia” celor care calca pragul unui dojo.
80% practica mai putin de un an, pina cind renunta.
10 % practica intre 1 an si 2 ani.
5% practica intre 2 ani si 3 ani.
Doar 5% practica mai mult de 3 ani.
(Bine, aceste procentaje le-am “stabilit” ad-hoc, probabil realitatea este diferita, dar nu cu mult.)
Dar impresia pe ansamblu este ca la Aikido intilnesti multi oameni, iar pentru mine multi dintre oamenii intilniti la Aikido au capatat o importanta deosebita in viata mea. Fie ca mi-au devenit prieteni, colegi de munca sau parteneri de afaceri, ma bucur sa-i cunosc, si asta se datoreaza Aikido-ului.
Sa nu credeti insa ca sint promotorul Aikido-ului ca si fenomen social.
Multi blameaza acest aspect, al socializarii prin intermediul Aikido. Ei spun ca Aikido este o arta martiala, nu un loc de intilnire cu prietenii. Probabil ca unii cred ca socializarea iti poate deturna atentia de la martialitatea antrenamentului.
Poate fi adevarat, nu zic nu.
Insa socializarea are multe elemente asemanatoare cu acel “blending” din tehnica de Aikido, acel “blending” mult pomenit si cautat.
Eu cred ca socializarea, indiferent unde o faci si sub ce forma, *este* “blending”, deci socializarea *este* pe Calea Aikido, si nu pe lînga.
Evident, cu conditia de a nu stirbi deloc concentrarea si aviditatea de a practica elementele tehnice si martiale ale Artei.
Revenind la cei 14 ani care au trecut…
Privind in urma, mi-ar placea nespus sa-i retraiesc, sa trec din nou prin fazele de invatare si nivelurile de experienta prin care am trecut, sa redescopar Aikido de la zero, sa reintilnesc toti oamenii si sa revizitez toate locurile.
Doar daca nu ma loveste o amnezie totala, am sa ma multumesc sa redescopar in fiecare zi din aspectele frumoase si marunte ale Artei, si desigur sa descopar in continuare misterele si destinatiile pe care ni le predestineaza Calea.
Si mai sper ca, intr-o vreme, sa ajung sa redescopar Aikido prin ochii copiilor mei.
joi, 25 octombrie 2007
Aikido si Fulgerul Blogular
Toata lumea face bloguri…
Uite ca in final m-a lovit si pe mine “Fulgerul Blogular”, si am decis ca mi-ar placea si mi-ar fi util sa am si eu propriul blog.
Si cum subiectul despre care mi-as dori cel mai mult sa scriu este Aikido, iata-ne aici.
Exista bloguri despre Aikido ?
Da, sint multe, am gasit citeva interesante, si continui sa caut si sa le triez.
Nu am gasit inca bloguri *romanesti* despre Aikido, sau bloguri despre Aikido scrise de romani, indiferent in ce limba.
Daca stiti vreunul, dati-mi de veste.
Sint curios cit de des voi reusi sa scriu. Asta tine atit de factori externi (ce alte probleme am de rezolvat), cit si de factori interni (capacitatea mea de concentrare, vointa, eficienta in managementul timpului).
Cu alte cuvinte, e un bun exercitiu de auto-organizare si de comunicare.
Asadar, stati pe aproape !
Uite ca in final m-a lovit si pe mine “Fulgerul Blogular”, si am decis ca mi-ar placea si mi-ar fi util sa am si eu propriul blog.
Si cum subiectul despre care mi-as dori cel mai mult sa scriu este Aikido, iata-ne aici.
Exista bloguri despre Aikido ?
Da, sint multe, am gasit citeva interesante, si continui sa caut si sa le triez.
Nu am gasit inca bloguri *romanesti* despre Aikido, sau bloguri despre Aikido scrise de romani, indiferent in ce limba.
Daca stiti vreunul, dati-mi de veste.
Sint curios cit de des voi reusi sa scriu. Asta tine atit de factori externi (ce alte probleme am de rezolvat), cit si de factori interni (capacitatea mea de concentrare, vointa, eficienta in managementul timpului).
Cu alte cuvinte, e un bun exercitiu de auto-organizare si de comunicare.
Asadar, stati pe aproape !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)