14 ani de Aikido

In 14 ani de practica Aikido am vazut multe.

Desigur, 14 ani nu sint neaparat multi. Exista nenumarate persoane care practica o arta martiala de mai multi ani decit acesti 14 ani ai mei.

14 ani sint multi *pentru mine*.

Pe de o parte, imi dau seama ca nu mai este mult pina cind voi spune ca am practicat Aikido jumatate din viata mea.
Pe de alta parte, in cei 14 ani m-am transformat foarte mult.
Inclin sa cred ca mare parte din transformare se datoreaza Aikido-ului. Si *sper* ca aceasta transformare de-a lungul anilor sa fie o evolutie, o transformare in bine.

In cei 14 ani, am intilnit foarte multi practicanti de Aikido.
Aikido, ca si alte arte martiale, “ruleaza” multi oameni. Multi vin, multi pleaca in decursul timpului, putini ramin.
Sa ne gindim doar la “distributia” celor care calca pragul unui dojo.
80% practica mai putin de un an, pina cind renunta.
10 % practica intre 1 an si 2 ani.
5% practica intre 2 ani si 3 ani.
Doar 5% practica mai mult de 3 ani.
(Bine, aceste procentaje le-am “stabilit” ad-hoc, probabil realitatea este diferita, dar nu cu mult.)

Dar impresia pe ansamblu este ca la Aikido intilnesti multi oameni, iar pentru mine multi dintre oamenii intilniti la Aikido au capatat o importanta deosebita in viata mea. Fie ca mi-au devenit prieteni, colegi de munca sau parteneri de afaceri, ma bucur sa-i cunosc, si asta se datoreaza Aikido-ului.

Sa nu credeti insa ca sint promotorul Aikido-ului ca si fenomen social.
Multi blameaza acest aspect, al socializarii prin intermediul Aikido. Ei spun ca Aikido este o arta martiala, nu un loc de intilnire cu prietenii. Probabil ca unii cred ca socializarea iti poate deturna atentia de la martialitatea antrenamentului.
Poate fi adevarat, nu zic nu.
Insa socializarea are multe elemente asemanatoare cu acel “blending” din tehnica de Aikido, acel “blending” mult pomenit si cautat.
Eu cred ca socializarea, indiferent unde o faci si sub ce forma, *este* “blending”, deci socializarea *este* pe Calea Aikido, si nu pe lînga.
Evident, cu conditia de a nu stirbi deloc concentrarea si aviditatea de a practica elementele tehnice si martiale ale Artei.

Revenind la cei 14 ani care au trecut…
Privind in urma, mi-ar placea nespus sa-i retraiesc, sa trec din nou prin fazele de invatare si nivelurile de experienta prin care am trecut, sa redescopar Aikido de la zero, sa reintilnesc toti oamenii si sa revizitez toate locurile.
Doar daca nu ma loveste o amnezie totala, am sa ma multumesc sa redescopar in fiecare zi din aspectele frumoase si marunte ale Artei, si desigur sa descopar in continuare misterele si destinatiile pe care ni le predestineaza Calea.

Si mai sper ca, intr-o vreme, sa ajung sa redescopar Aikido prin ochii copiilor mei.