Am fost ieri pe santierul noului edificiu care se construieste pe strada Plopilor, si am inteles si mai mult imensul efort care este in desfasurare acolo. Atat organizatoric si logistic, cat si financiar, efortul este extraordinar, mi-a confirmat si sensei Dorin.
Zeci de oameni efectueaza simultan cam 10-15 operatiuni diferite si totul trebuie sincronizat cat mai bine, astfel incat fluxul tehnologic sa nu fie intarziat, iar pregatirile pentru darea in folosinta a dojo-ului sa se termine in timp util.
Sa nu uitam, saptamana viitoare deja este programat aici un prim stagiu international organizat de FRAA, stagiu condus de shihan Motohiro Fukakusa (7 Dan Aikido Aikikai).
miercuri, 6 mai 2009
miercuri, 19 decembrie 2007
Videoclip cu maestrul Hiroshi Isoyama pe Youtube
Aspru si dur.
Demonstreaza potentialul martial al Aikido.
A fost multa vreme elevul lui O-sensei la Iwama.
Actualmente este instructor sef la dojo-ul construit de O-sensei la Iwama, numit in prezent Ibaraki-Shibu Dojo.
Din Enciclopedia de Aikido (Aikido Journal):
ISOYAMA, HIROSHI
Nascut la 14 January 1937, in prefectura Ibaraki.
8th dan Aikikai.
Aikikai Shihan.
A inceput studiul Aikido in iunie 1949, devenind uchi-deshi (elev intern) la Iwama Dojo, pe cind era elev de gimnaziu.
Cunoscut pentru tehnica sa puternica.
Exista si un interviu foarte interesant cu Isoyama Shihan pe Aikido Journal.
(Link catre interviu aici…)
Extras din interviu:
“Deoarece multi dintre studentii dvs. din cadrul Politiei Militare americane trebuie sa fi fost fizic mult mai mari decat dvs., a fost nevoie sa gasiti modalitati noi pentru a face tehnicile sa functioneze asupra lor ?
Desigur ca a trebuit. Practica cu oameni de acest fel este complet diferita fata de lucrul cu oameni mai mici decat tine.
Pina si a face ikkyo impotriva unui oponent mult mai mare este foarte dificil, in special in ceea ce priveste felul in care trebuie sa intri si timing-ul pe care trebuie sa-l folosesti.
Antrenamentul cu astfel de persoane a fost o experienta excelenta, din care am invatat multe.
Tehnicile mele kata guruma si ganseki otoshi, de exemplu, au aparut pe cind incercam sa predau koshi nage.
Cind am incercat sa fac koshi nage unora dintre barbatii mai inalti, am observat ca ei puteau sa paseasca pur si simplu peste mine; indiferent cum am incercat tehnica, nu am reusit sa-i proiectez, din cauza ca diferenta de inaltime insemna ca nu reuseam sa-mi pozitionez soldurile intr-o pozitie buna in fata lor.
Atunci mi-a venit ideea sa incerc sa-i trec peste umeri, in loc sa-i trec peste solduri, si asa am inceput sa folosesc acele tehnici. Nu incercam sa fiu dur sau spectaculos, incercam doar sa fac tehnicile sa functioneze. Nevoia este mama inventiilor!”
luni, 10 decembrie 2007
Mokuso corect
In limba japoneza, ‘mokuso’ inseamna ‘meditatie’.
Imi pun intrebarea: cum anume trebuie executat mokuso corect ? Care este atitudinea fizica si mentala, care este pozitia ?
Desi “mokuso” inseamna “meditatie”, practica mokuso inaintea antrenamentelor de arte martiale se refera la citeva secunde de “curatire” a mintii de gindurile din timpul zilei, pentru o mai buna concentrare asupra antrenamentului.
La sfirsitul antrenamentului, mokuso ne calmeaza si ne permite sa ne reconectam cu lumea exterioara dojo-ului, cu problemele de zi cu zi.
Mokuso calmeaza mintea (prin eliminarea excesului de ginduri, variate si neavind legatura cu antrenamentul) si corpul (printr-o postura nemiscata, mentinuta pentru o scurta perioada).
Pozitia este de obicei seiza (sezind pe genunchi), cu palmele in fata Centrului. Palmele pot alcatui o sfera, mina stinga deasupra miinii drepte, iar degetele mari atingindu-se la virf unul de altul.
Referitor la pozitia miinilor, iata un pasaj interesant din Aikidoka Magazine:
(Link catre articol aici.)
“In Aikido, se aseaza de preferinta mina stinga deasupra miinii drepte, respectind astfel importanta mai mare pe care japonezii o acorda partii stingi, care reprezinta pentru ei sufletul, spiritul, viata, spre deosebire de partea dreapta, care reprezinta corpul fizic, substanta materiala, caracterul efemer al vietii.
Acest aspect poate fi remarcat si la kamiza traditional, care este alcatuit intotdeauna in partea dreapta dintr-un arbore batrin sau din ceva care reprezinta impermanenta materiei.
In acord cu acest concept, se intra pe tatami cu piciorul sting, si se iese cu piciorul drept.”
Ce facem in rastimpul in care sintem asezati pentru mokuso ?
Profesorul Peter Goldsbury relata mai demult intr-o discutie pe forumul de la E-Budo despre invataturile pe care le-a primit de la unii mari maestri cu care studiaza (sau a studiat, deoarece maestrul Arikawa a parasit intre timp aceasta lume):
(Link catre discutie aici. )
“Doi dintre cei mai eminenti profesori de Aikido pe care ii am au explicat despre ‘mokuso’.
Arikawa Sadateru Sensei, de exemplu, se concentreaza asupra seiza: in liniste, te concentrezi sa iti cobori centrul spre pamint.
Tada Hiroshi Sensei se concentreaza asupra respiratiei. Dupa un antrenament intens, in liniste iti aduci kokyu inapoi intr-o stare de calm.
Pentru mine, ambele modalitati au acelasi scop de ansamblu.”
Cu alte cuvinte, ne concentram asupra unui singur lucru simplu, astfel incit sa stergem celelalte ginduri din minte.
Ca o concluzie:
Mokuso este o scurta meditatie care se face la inceputul si la sfirsitul antrenamentului.
Are scopul curatirii mintii de o multitudine de ginduri, pentru a ne permite sa ne reumplem si armonizam cu ceea ce urmeaza (antrenamentul, respectiv viata de zi cu zi).
In Aikido, mokuso se practica in seiza, cu miinile impreunate in fata Centrului.
In timpul mokuso, mintea se concentreaza asupra unui singur lucru simplu, cum ar fi Centrul sau respiratia.
Imi pun intrebarea: cum anume trebuie executat mokuso corect ? Care este atitudinea fizica si mentala, care este pozitia ?
Desi “mokuso” inseamna “meditatie”, practica mokuso inaintea antrenamentelor de arte martiale se refera la citeva secunde de “curatire” a mintii de gindurile din timpul zilei, pentru o mai buna concentrare asupra antrenamentului.
La sfirsitul antrenamentului, mokuso ne calmeaza si ne permite sa ne reconectam cu lumea exterioara dojo-ului, cu problemele de zi cu zi.
Mokuso calmeaza mintea (prin eliminarea excesului de ginduri, variate si neavind legatura cu antrenamentul) si corpul (printr-o postura nemiscata, mentinuta pentru o scurta perioada).
Pozitia este de obicei seiza (sezind pe genunchi), cu palmele in fata Centrului. Palmele pot alcatui o sfera, mina stinga deasupra miinii drepte, iar degetele mari atingindu-se la virf unul de altul.
Referitor la pozitia miinilor, iata un pasaj interesant din Aikidoka Magazine:
(Link catre articol aici.)
“In Aikido, se aseaza de preferinta mina stinga deasupra miinii drepte, respectind astfel importanta mai mare pe care japonezii o acorda partii stingi, care reprezinta pentru ei sufletul, spiritul, viata, spre deosebire de partea dreapta, care reprezinta corpul fizic, substanta materiala, caracterul efemer al vietii.
Acest aspect poate fi remarcat si la kamiza traditional, care este alcatuit intotdeauna in partea dreapta dintr-un arbore batrin sau din ceva care reprezinta impermanenta materiei.
In acord cu acest concept, se intra pe tatami cu piciorul sting, si se iese cu piciorul drept.”
Ce facem in rastimpul in care sintem asezati pentru mokuso ?
Profesorul Peter Goldsbury relata mai demult intr-o discutie pe forumul de la E-Budo despre invataturile pe care le-a primit de la unii mari maestri cu care studiaza (sau a studiat, deoarece maestrul Arikawa a parasit intre timp aceasta lume):
(Link catre discutie aici. )
“Doi dintre cei mai eminenti profesori de Aikido pe care ii am au explicat despre ‘mokuso’.
Arikawa Sadateru Sensei, de exemplu, se concentreaza asupra seiza: in liniste, te concentrezi sa iti cobori centrul spre pamint.
Tada Hiroshi Sensei se concentreaza asupra respiratiei. Dupa un antrenament intens, in liniste iti aduci kokyu inapoi intr-o stare de calm.
Pentru mine, ambele modalitati au acelasi scop de ansamblu.”
Cu alte cuvinte, ne concentram asupra unui singur lucru simplu, astfel incit sa stergem celelalte ginduri din minte.
Ca o concluzie:
Mokuso este o scurta meditatie care se face la inceputul si la sfirsitul antrenamentului.
Are scopul curatirii mintii de o multitudine de ginduri, pentru a ne permite sa ne reumplem si armonizam cu ceea ce urmeaza (antrenamentul, respectiv viata de zi cu zi).
In Aikido, mokuso se practica in seiza, cu miinile impreunate in fata Centrului.
In timpul mokuso, mintea se concentreaza asupra unui singur lucru simplu, cum ar fi Centrul sau respiratia.
miercuri, 5 decembrie 2007
Stagiu cu Fujita sensei la Cluj
Zilele trecute a avut loc la Cluj stagiul traditional de iarna de Aikido al FRAA, stagiu condus de shihan Masatake Fujita.
Deoarece a avut loc in orasul meu de resedinta, mi-a fost mai usor sa particip, de obicei mergind la antrenamente direct de la serviciu, si apoi reintorcindu-ma tot acolo.
Adevarul este ca de cind s-au nascut copiii, nu am prea fost plecat la stagii in alte localitati, deoarece juniorii sint inca prea mici ca sa fie usor de ingrijit de o singura persoana.
La primul antrenament din prima zi de stagiu, am fost Uke pentru Fujita sensei.
Mi-a placut foarte mult, dar a fost un lucru destul de solicitant. (In special s-a resimtit spatele meu greu incercat de-a lungul timpului...)
Am constatat nemijlocit ca sensei se tine foarte bine la cei 70 de ani.
Tehnica sa este precisa si foarte energica, iar deplasarile sint economice si eficiente, “pe metru patrat”, adica pasi putini, pe suprafata foarte mica.
La stagiu au participat circa 100 de aikidoka din Romania, Moldova si Serbia.
In doua seri consecutive, Fujita sensei a sustinut prelegeri foarte instructive, presarate cu multe raspunsuri la intrebarile auditoriului.
Felicitari colegului meu Marius pentru examenul de Shodan foarte reusit !
Urmatorul stagiu in Romania al lui Fujita sensei: in iulie 2008, probabil la Arad.
Deoarece a avut loc in orasul meu de resedinta, mi-a fost mai usor sa particip, de obicei mergind la antrenamente direct de la serviciu, si apoi reintorcindu-ma tot acolo.
Adevarul este ca de cind s-au nascut copiii, nu am prea fost plecat la stagii in alte localitati, deoarece juniorii sint inca prea mici ca sa fie usor de ingrijit de o singura persoana.
La primul antrenament din prima zi de stagiu, am fost Uke pentru Fujita sensei.
Mi-a placut foarte mult, dar a fost un lucru destul de solicitant. (In special s-a resimtit spatele meu greu incercat de-a lungul timpului...)
Am constatat nemijlocit ca sensei se tine foarte bine la cei 70 de ani.
Tehnica sa este precisa si foarte energica, iar deplasarile sint economice si eficiente, “pe metru patrat”, adica pasi putini, pe suprafata foarte mica.
La stagiu au participat circa 100 de aikidoka din Romania, Moldova si Serbia.
In doua seri consecutive, Fujita sensei a sustinut prelegeri foarte instructive, presarate cu multe raspunsuri la intrebarile auditoriului.
Felicitari colegului meu Marius pentru examenul de Shodan foarte reusit !
Urmatorul stagiu in Romania al lui Fujita sensei: in iulie 2008, probabil la Arad.
luni, 19 noiembrie 2007
Shoji Seki
Un videoclip cu unul dintre maestrii mei preferati: Shoji SEKI, 7 Dan Aikido Aikikai, Hombu Shihan.
Shoji Seki este in prezent Instructor Sef (“Shihan Bucho”) al Hombu Dojo.
Filmarea este facuta cu prilejul celei de-a 44-a Demonstratii Anuale de Aikido organizata de Aikikai la Tokyo, in anul 2006.
Aceasta este o demonstratie in care shihan Seki lucreaza mai lin, didactic, la viteza redusa, cu multa grija pentru Uke.
Totusi, se poate observa ca este taios ca o katana, limpede, precis, exact, clar.
si din alt unghi:
Din Enciclopedia de Aikido oferita de Aikido Journal:
SEKI, SHOJI
Nascut la 6 martie 1950, in prefectura Yamagata (Japonia).
7 Dan Aikikai
Aikikai Shihan
A inceput sa practice Aikido in 1969 la Tokyo.
A devenit instructor profesionist la Aikikai Hombu Dojo in 1973.
A calatorit in numeroase tari, conducand stagii de Aikido.
A fost discipol al lui Kisshomaru Ueshiba Doshu.
Maestrul Seki a fost de doua ori in Romania, in 1996 si 1997, cind a sustinut stagii memorabile, organizate de sensei George Raicu.
Mi-l amintesc si acum pe sensei Seki in postura de Uke pentru citiva (norocosi) participanti la stagiu.
Si o intimplare de la Hombu Dojo:
Ma aflam acolo acum citiva ani, participind zilnic la un antrenament si privind/studiind de pe margine inca 1-2 antrenamente suplimentare.
La ora regretatului maestrului Arikawa, respectul aratat acestuia de catre practicanti era deosebit. Toata lumea aliniata strict, liniste perfecta. Eu, in spate, pe podeaua de lemn care marginea tatami, in seiza. Nu e prea placut sa stai in genunchi pe lemn mai multe minute.
Dupa salutul ceremonial, antrenamentul incepe, iar eu ma asez cu picioarele incrucisate. Greseala!
Tinarul instructor Teijyu Sasaki vine la mine si imi indica sa stau in seiza si pe parcursul antrenamentului. Oops!
Dupa minute bune in care am stat in genunchi, Sasaki a revenit la mine si a zis “Ok, stai in seiza doar cind maestrul explica tehnicile si toata lumea e asezata. In rest, poti sa sezi cu picioarele incrucisate.”
Intr-o alta zi, asistam la ora maestrului Seki.
Ca sa nu repet greseala anterioara, stateam in seiza, cu stoicism, pe podeaua de lemn.
Maestrul Seki m-a vazut inca de la inceput, si cu primul prilej a venit la mine si mi-a cerut sa nu stau in genunchi, ci asezat. (Ce usurare !)
Acesta este un motiv in plus pentru care imi place maestrul Seki. :)
Cautind alte informatii despre shihan Seki, am gasit acest topic de pe Forumul de la Aikido Journal, din care spicuiesc doua extrase sugestive despre maestrul japonez:
“Foarte rapid, foarte precis, foarte politicos, foarte tehnic, foarte circular.”
Tony Rodrigues, Sao Paulo (Brazil)
“Foarte rapid si taios, fara chestiuni inutile sau miscari in plus.
Impreuna cu dl. Hayato Osawa, dl. Seki reprezinta intr-adevar ‘curentul principal’ de la Hombu Dojo, in sensul ca principala influenta in antrenamentul lor a venit de la raposatul Kisshomaru Ueshiba si de la Kisaburo Osawa.”
Peter Goldsbury, Hiroshima (Japan)
Shoji Seki este in prezent Instructor Sef (“Shihan Bucho”) al Hombu Dojo.
Filmarea este facuta cu prilejul celei de-a 44-a Demonstratii Anuale de Aikido organizata de Aikikai la Tokyo, in anul 2006.
Aceasta este o demonstratie in care shihan Seki lucreaza mai lin, didactic, la viteza redusa, cu multa grija pentru Uke.
Totusi, se poate observa ca este taios ca o katana, limpede, precis, exact, clar.
si din alt unghi:
Din Enciclopedia de Aikido oferita de Aikido Journal:
SEKI, SHOJI
Nascut la 6 martie 1950, in prefectura Yamagata (Japonia).
7 Dan Aikikai
Aikikai Shihan
A inceput sa practice Aikido in 1969 la Tokyo.
A devenit instructor profesionist la Aikikai Hombu Dojo in 1973.
A calatorit in numeroase tari, conducand stagii de Aikido.
A fost discipol al lui Kisshomaru Ueshiba Doshu.
Maestrul Seki a fost de doua ori in Romania, in 1996 si 1997, cind a sustinut stagii memorabile, organizate de sensei George Raicu.
Mi-l amintesc si acum pe sensei Seki in postura de Uke pentru citiva (norocosi) participanti la stagiu.
Si o intimplare de la Hombu Dojo:
Ma aflam acolo acum citiva ani, participind zilnic la un antrenament si privind/studiind de pe margine inca 1-2 antrenamente suplimentare.
La ora regretatului maestrului Arikawa, respectul aratat acestuia de catre practicanti era deosebit. Toata lumea aliniata strict, liniste perfecta. Eu, in spate, pe podeaua de lemn care marginea tatami, in seiza. Nu e prea placut sa stai in genunchi pe lemn mai multe minute.
Dupa salutul ceremonial, antrenamentul incepe, iar eu ma asez cu picioarele incrucisate. Greseala!
Tinarul instructor Teijyu Sasaki vine la mine si imi indica sa stau in seiza si pe parcursul antrenamentului. Oops!
Dupa minute bune in care am stat in genunchi, Sasaki a revenit la mine si a zis “Ok, stai in seiza doar cind maestrul explica tehnicile si toata lumea e asezata. In rest, poti sa sezi cu picioarele incrucisate.”
Intr-o alta zi, asistam la ora maestrului Seki.
Ca sa nu repet greseala anterioara, stateam in seiza, cu stoicism, pe podeaua de lemn.
Maestrul Seki m-a vazut inca de la inceput, si cu primul prilej a venit la mine si mi-a cerut sa nu stau in genunchi, ci asezat. (Ce usurare !)
Acesta este un motiv in plus pentru care imi place maestrul Seki. :)
Cautind alte informatii despre shihan Seki, am gasit acest topic de pe Forumul de la Aikido Journal, din care spicuiesc doua extrase sugestive despre maestrul japonez:
“Foarte rapid, foarte precis, foarte politicos, foarte tehnic, foarte circular.”
Tony Rodrigues, Sao Paulo (Brazil)
“Foarte rapid si taios, fara chestiuni inutile sau miscari in plus.
Impreuna cu dl. Hayato Osawa, dl. Seki reprezinta intr-adevar ‘curentul principal’ de la Hombu Dojo, in sensul ca principala influenta in antrenamentul lor a venit de la raposatul Kisshomaru Ueshiba si de la Kisaburo Osawa.”
Peter Goldsbury, Hiroshima (Japan)
joi, 8 noiembrie 2007
Cele mai importante persoane din Aikido-ul romanesc
Pentru cei care sint mai noi pe tarimul Aikido, vreau sa amintesc aici pe citiva dintre conationalii nostri care in decursul anilor au contribuit la aparitia si dezvoltarea Aikido in Romania.
I-am ales dupa urmatoarele criterii: fie au fost pionieri in acest domeniu, fie au fost sau sint conducatori ai unor organizatii de Aikido importante, prin intermediul carora Aikido a fost difuzat spre marea masa a practicantilor.
A trebuit sa ma limitez la cunostintele pe care le detin, si imi cer scuze celor care au fost omisi, desi ei sunt poate de acelasi calibru cu cei amintiti mai jos.
In ordine oarecum cronologica:
Nicolae Gothard Bialokur
(63 ani, Lausanne – Elvetia)
Unul dintre pionierii artelor martiale in Romania.
A format prima grupa de studiu al Aikido acum 30 de ani, in 1977, la Bucuresti.
A publicat o carte despre Aikido.
Traieste in prezent in Elvetia si continua sa practice Budo.
Serban Derlogea
(70 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1977 cu Nicolae Gothard Bialokur.
Alaturi de Dan C. Ionescu si George Raicu, este unul dintre promotorii Aikido in Romania inainte de 1989 si dupa.
A publicat doua carti despre Aikido.
Preda si in prezent Aikido si Taijiquan la un dojo din cadrul Universitatii Bucuresti.
Detine gradul 5 Dan Aikido.
Website: www.derlogea.ro
George Raicu
(46 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1977 cu Nicolae Gothard Bialokur.
S-a remarcat ca promotor al Aikido in Romania dupa 1989.
Este presedinte al organizatiei Aikikai Romania.
Detine gradul 5 Dan Aikido Aikikai, conferit de shihan M. Fujita.
Website: www.aikikairomania.ro
Dan Corneliu Ionescu
(65 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1979 cu Nicolae Gothard Bialokur.
Este unul dintre promotorii Aikido in Romania inainte de 1989 si mai ales dupa 1989.
A publicat doua carti despre Aikido.
Este presedintele Federatiei Romane de Aikido si presedintele Confederatiei Europene de Aikido.
Detine gradul 8 Dan Aikido.
Website: www.aikido.ro
Dorin Marchis
(39 ani, Cluj-Napoca)
Un vechi elev al lui shihan Masatake Fujita si al lui George Raicu.
Studiaza Aikido de la inceputul anilor ’90.
Este presedintele Fundatiei Romane de Aikido Aikikai.
Detine gradul 4 Dan Aikido Aikikai, conferit de shihan M. Fujita.
Website: www.aikikai.ro
I-as mai mentiona si pe Ioan Grigorescu, Viorel Dan, Iulian Perpelici, Adrian Bunea, care au o indelungata activitate si au contribuit atit didactic cit si organizatoric la cresterea in valoare a Aikido in Romania.
Daca am gresit unele date, va rog sa iertati si sa ma corectati.
I-am ales dupa urmatoarele criterii: fie au fost pionieri in acest domeniu, fie au fost sau sint conducatori ai unor organizatii de Aikido importante, prin intermediul carora Aikido a fost difuzat spre marea masa a practicantilor.
A trebuit sa ma limitez la cunostintele pe care le detin, si imi cer scuze celor care au fost omisi, desi ei sunt poate de acelasi calibru cu cei amintiti mai jos.
In ordine oarecum cronologica:
Nicolae Gothard Bialokur
(63 ani, Lausanne – Elvetia)
Unul dintre pionierii artelor martiale in Romania.
A format prima grupa de studiu al Aikido acum 30 de ani, in 1977, la Bucuresti.
A publicat o carte despre Aikido.
Traieste in prezent in Elvetia si continua sa practice Budo.
Serban Derlogea
(70 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1977 cu Nicolae Gothard Bialokur.
Alaturi de Dan C. Ionescu si George Raicu, este unul dintre promotorii Aikido in Romania inainte de 1989 si dupa.
A publicat doua carti despre Aikido.
Preda si in prezent Aikido si Taijiquan la un dojo din cadrul Universitatii Bucuresti.
Detine gradul 5 Dan Aikido.
Website: www.derlogea.ro
George Raicu
(46 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1977 cu Nicolae Gothard Bialokur.
S-a remarcat ca promotor al Aikido in Romania dupa 1989.
Este presedinte al organizatiei Aikikai Romania.
Detine gradul 5 Dan Aikido Aikikai, conferit de shihan M. Fujita.
Website: www.aikikairomania.ro
Dan Corneliu Ionescu
(65 ani, Bucuresti)
A inceput sa studieze Aikido in 1979 cu Nicolae Gothard Bialokur.
Este unul dintre promotorii Aikido in Romania inainte de 1989 si mai ales dupa 1989.
A publicat doua carti despre Aikido.
Este presedintele Federatiei Romane de Aikido si presedintele Confederatiei Europene de Aikido.
Detine gradul 8 Dan Aikido.
Website: www.aikido.ro
Dorin Marchis
(39 ani, Cluj-Napoca)
Un vechi elev al lui shihan Masatake Fujita si al lui George Raicu.
Studiaza Aikido de la inceputul anilor ’90.
Este presedintele Fundatiei Romane de Aikido Aikikai.
Detine gradul 4 Dan Aikido Aikikai, conferit de shihan M. Fujita.
Website: www.aikikai.ro
I-as mai mentiona si pe Ioan Grigorescu, Viorel Dan, Iulian Perpelici, Adrian Bunea, care au o indelungata activitate si au contribuit atit didactic cit si organizatoric la cresterea in valoare a Aikido in Romania.
Daca am gresit unele date, va rog sa iertati si sa ma corectati.
vineri, 2 noiembrie 2007
Primul meu examen de grad la Aikido
S-a petrecut in aprilie 1994.
Studiam Aikido de vreo 6 luni, la clubul Universitatea Cluj. Instructor imi era Ioan Barbos, care pe atunci avea gradul 2 Kyu. Antrenamentele se tineau in sala de Judo de la Facultatea de Chimie din Parcul Mare.
Clubul era afiliat la Uniunea Romana de Aikido (URA), condusa de dl. Dan Ionescu.
URA desfasura sistematic stagii nationale de week-end in Bucuresti, la fiecare 3 luni.
La stagiul din aprilie 1994, am participat din Cluj un grup de vreo 10-12 practicanti.
Inainte de stagiu, imi amintesc ca am fost pre-testati in vederea examenului de grad de catre instructorul nostru, Nelutu Barbos, pentru ca vroia sa se asigure ca nu ne vom face de râs.
Toate bune si frumoase, am ajuns la Bucuresti dupa 8 ore cu trenul si ne-am cazat la un hotel ponosit de o stea de la Gara de Nord, cite 4 in camera. Apoi am participat la antrenamentele din cadrul stagiului, care aveau loc la Ecran Club.
Antrenamentele erau conduse de sensei Dan Ionescu, pe atunci 4 Dan, asistat de sensei Ioan Grigorescu, pe atunci 2 Dan. Si acum imi amintesc cum m-au impresionat Ukemi (rostogolirile) d-lui Grigorescu, foarte line si silentioase.
La final au fost examinarile, unde majoritatea clujenilor am fost testati pentru 5 Kyu, fiind incepatori.
Insa ceva s-a intimplat in ziua sau zilele dinaintea examenului, au existat discutii legate de grupul din Cluj, posibil niste divergente intre dl. Ionescu si Nelutu Barbos, nu mai stiu exact, pentru ca nu am fost implicat.
Cert este ca la examinare dl. Ionescu era foarte iritat. Din examenul meu nu imi amintesc decit ca am demonstrat Ukemi (rostogoliri) si Katate-Dori Shiho-Nage. Trebuie sa mai fi fost ceva, poate Ikkyo, dar nu tin minte.
Verdictul a fost drastic: toti clujenii au fost picati la examen, cu exceptia lui Mihai A., promovat de la 5 Kyu la 4 Kyu.
A fost neplacut pentru noi, atunci, pentru ca nu ni s-a parut ca am fi gresit ceva flagrant pentru acel nivel minim pentru care eram testati. Convingerea mea este ca dl. Ionescu a fost exagerat de intransigent cu noi, pe fondul atmosferei negative create din motive pe care nici acum nu le cunosc. A dorit sa dea o lectie cuiva, dar in final nu stiu cine si ce lectie a invatat din aceste intimplari.
Ulterior, am mai fost examinat de doua ori de dl. Ionescu, fara nici o problema: 5 Kyu in noiembrie 1994 si 4 Kyu in aprilie 1995.
Cind esti “tanar” in Aikido, dai o importanta mai mare gradelor. De aceea orice esec la examen il resimti mai puternic atunci. Acum, imi dau seama ca gradele nu sint atit de importante precum practica si experienta.
Iar daca practici Aikido pentru o viata, atunci este vreme destula si pentru grade.
Unde sint ei acum ?
Dan Ionescu conduce si in prezent fosta Uniune Romana de Aikido, numita acum Federatia Romana de Aikido.
El este totodata presedintele Confederatiei Europene de Aikido (CEA), o organizatie independenta nu foarte mare, cuprinzind cluburi din Franta, Romania si Marea Britanie. CEA s-a format in jurul maestrului francez Daniel Brun, fost elev al lui Tadashi Abe.
In cadrul CEA, Daniel Brun are gradul 9 Dan, iar Dan Ionescu 8 Dan.
FRA numara in prezent 15 dojo-uri, iar in total CEA numara 43 de dojo-uri (Franta 25, Romania 15, Marea Britanie 3).
Ioan Grigorescu s-a desprins din organizatia d-lui Ionescu in urma cu citiva ani si pastreaza o mica organizatie independenta, cuprinzind citeva dojo-uri. Detine gradul 5 Dan acordat de Dan Ionescu.
Ioan Barbos a renuntat la Aikido acum citiva ani si preda Judo, prima sa dragoste. Din cite stiu, este asistent la Facultatea de Educatie Fizica si Sport a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj.
Studiam Aikido de vreo 6 luni, la clubul Universitatea Cluj. Instructor imi era Ioan Barbos, care pe atunci avea gradul 2 Kyu. Antrenamentele se tineau in sala de Judo de la Facultatea de Chimie din Parcul Mare.
Clubul era afiliat la Uniunea Romana de Aikido (URA), condusa de dl. Dan Ionescu.
URA desfasura sistematic stagii nationale de week-end in Bucuresti, la fiecare 3 luni.
La stagiul din aprilie 1994, am participat din Cluj un grup de vreo 10-12 practicanti.
Inainte de stagiu, imi amintesc ca am fost pre-testati in vederea examenului de grad de catre instructorul nostru, Nelutu Barbos, pentru ca vroia sa se asigure ca nu ne vom face de râs.
Toate bune si frumoase, am ajuns la Bucuresti dupa 8 ore cu trenul si ne-am cazat la un hotel ponosit de o stea de la Gara de Nord, cite 4 in camera. Apoi am participat la antrenamentele din cadrul stagiului, care aveau loc la Ecran Club.
Antrenamentele erau conduse de sensei Dan Ionescu, pe atunci 4 Dan, asistat de sensei Ioan Grigorescu, pe atunci 2 Dan. Si acum imi amintesc cum m-au impresionat Ukemi (rostogolirile) d-lui Grigorescu, foarte line si silentioase.
La final au fost examinarile, unde majoritatea clujenilor am fost testati pentru 5 Kyu, fiind incepatori.
Insa ceva s-a intimplat in ziua sau zilele dinaintea examenului, au existat discutii legate de grupul din Cluj, posibil niste divergente intre dl. Ionescu si Nelutu Barbos, nu mai stiu exact, pentru ca nu am fost implicat.
Cert este ca la examinare dl. Ionescu era foarte iritat. Din examenul meu nu imi amintesc decit ca am demonstrat Ukemi (rostogoliri) si Katate-Dori Shiho-Nage. Trebuie sa mai fi fost ceva, poate Ikkyo, dar nu tin minte.
Verdictul a fost drastic: toti clujenii au fost picati la examen, cu exceptia lui Mihai A., promovat de la 5 Kyu la 4 Kyu.
A fost neplacut pentru noi, atunci, pentru ca nu ni s-a parut ca am fi gresit ceva flagrant pentru acel nivel minim pentru care eram testati. Convingerea mea este ca dl. Ionescu a fost exagerat de intransigent cu noi, pe fondul atmosferei negative create din motive pe care nici acum nu le cunosc. A dorit sa dea o lectie cuiva, dar in final nu stiu cine si ce lectie a invatat din aceste intimplari.
Ulterior, am mai fost examinat de doua ori de dl. Ionescu, fara nici o problema: 5 Kyu in noiembrie 1994 si 4 Kyu in aprilie 1995.
Cind esti “tanar” in Aikido, dai o importanta mai mare gradelor. De aceea orice esec la examen il resimti mai puternic atunci. Acum, imi dau seama ca gradele nu sint atit de importante precum practica si experienta.
Iar daca practici Aikido pentru o viata, atunci este vreme destula si pentru grade.
Unde sint ei acum ?
Dan Ionescu conduce si in prezent fosta Uniune Romana de Aikido, numita acum Federatia Romana de Aikido.
El este totodata presedintele Confederatiei Europene de Aikido (CEA), o organizatie independenta nu foarte mare, cuprinzind cluburi din Franta, Romania si Marea Britanie. CEA s-a format in jurul maestrului francez Daniel Brun, fost elev al lui Tadashi Abe.
In cadrul CEA, Daniel Brun are gradul 9 Dan, iar Dan Ionescu 8 Dan.
FRA numara in prezent 15 dojo-uri, iar in total CEA numara 43 de dojo-uri (Franta 25, Romania 15, Marea Britanie 3).
Ioan Grigorescu s-a desprins din organizatia d-lui Ionescu in urma cu citiva ani si pastreaza o mica organizatie independenta, cuprinzind citeva dojo-uri. Detine gradul 5 Dan acordat de Dan Ionescu.
Ioan Barbos a renuntat la Aikido acum citiva ani si preda Judo, prima sa dragoste. Din cite stiu, este asistent la Facultatea de Educatie Fizica si Sport a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)